Descriere - (Cogălniceanu şi colab. 2000)

Ȋn mitologie Salamandra este descrisă ca o creatură cu corp de şopârlă, simbol al focului. Cine vede odată salamadra nu mai poate uita niciodată înfăţişarea ei. Salamandra (vezi film) este un amfibian de dimensiuni relativ mari, cu un corp robust și coada cilindrică, mai scurtă decât corpul. Tegumentul adulților este neted, lucios, cu pete mari, neregulate, colorate galben-portocaliu, pe fundal negru.

Caracteristici ale ciclului de viaţă

Femele şi masculii arată foarte similar, exceptând în sezonul de reproducere, când masculii prezintă ventral o glandă foarte proeminentă, spermatoforul. Ȋmperecherea are loc pe uscat, primăvara și toamna, în urma unei parade elaborate de curtare (vezi film), denumită dans nupţial. Masculul depunde pe uscat spermatoforul, pe care femela îl preia prin intermediul cloacei. Fertilizarea ovulelor şi dezvoltarea embrionară este internă. După câteva luni de la împerechere femela expluzează în apă 20 până la 40 de larve măsurând 2 - 3 cm lungime. Larvele petrec între 2 şi 5 luni în apă, în funcţie de temperatură. Finalul stadiului larvar este marcat de metamorfoză, în urma căreia larvele se transformă în juvenili cu organe interne adaptate la viața terestră (branhille sunt resorbite complet). Adulții (vezi film) sunt tereștri, nocturni şi crepusculari. Pot fi întâlniți ziua, în timpul ploilor ce marchează sfârșitul perioadelor de secetă. Salamandra este o specie longevivă, putând trăi până la 20 de ani în habitatul natural sau până la 50 de ani în captivitate.

Distribuţie - (Cogălniceanu şi colab. 2000; Cogălniceanu şi colab. 2013; http://www.iucnredlist.org 2016)

S. salamandra este distributită în toată zona sudică şi centrală a Europei. Este o specie comună în România, în zonele de munte, de la altitudinea de 200 m până la limita golului alpin (~1800 m). Prezenţa salamandrei a fost semnalată sporadic şi în medii hipogee (de exemplu, peşteri) unde se poate reproduce sau hiberna (Manenti şi colab. 2009; Manenti şi colab. 2011; Ianc şi colab. 2012; Balogova şi Uhrin 2014).

Conservare - (http://www.iucnredlist.org; http://amphibiaweb.org/)

La nivelul Uniunii Europene, salamandra este considerată specie de interes comunitar şi este protejată prin legislaţie (Anexa IV (b) a Directivei Habitate 92/43/EEC şi Appendix-ul III al Convenţiei de la Berna). Principalele ameninţări includ distugerea şi fragmentarea habitatului natural prin construcţia de şosele, defrişările şi poluarea habitatelor acvatice utilizate pentru reproducere cu pesticide şi insecticide. Chitridiomicoza, poate constitui o ameninţare fiind semnalată la câteva populaţii de salamandră din Spania.

Deşi momentan nu este considerată ameninţată, la nivel European, numeroase populaţii din diferite zone ale arealului de distribuţie (de exemplu, Spania şi Olanda) au suferit un declin major. Ȋn România, specia este considerată vulnerabilă (Cartea Roşie a Vertebratelor din România) (Iftimie, 2005).

Puteţi susţine eforturile de conservare a populaţiilor de salamandră din România cu semnalări şi observaţii proprii privind acestă specie, via formularului paginii Web-salamandra sau via e-mail . Semnalările voastre cu privire la animale ucise (de exemplu, de traficul rutier) sau prezente în medii subterane (de exemplu, peşteri, tuneluri, mine, cariere, pivniţe) vor fi de mare ajutor!

Habitat

Salamandrele adulte preferă pădurile de foioase, unde stau ascunse sub frunze, în scorburi, trunchiuri de copac moarte şi acoperite de muschi, fisuri în rocă şi în peşteri. Ȋn zonele urbane salamadra poate fi găsită în timpul zilei sau iarna, în fisuri în pereţii clădirilor, în tunele sau în subsolurile clădirilor. Larvele de salamandră se dezvoltă în pârâuri, mai rar în bălţi. Ȋn zonele urbane, grădinile dintre clădrii pot constitui habitate adecvate pentru dezvoltarea larvelor.

Galerie imagini